Muzica temporalistilor - Softcover

Un patron parizian de farmacie (André Pogoriloffsky), în vârsta de cincizeci si ceva de ani, care este si un pianist amator de o oarecare anvergura, calatoreste mental, vreme de circa doi ani, într-o lume paralela, sub forma unui avatar. Afla, acolo, ca de fapt a fost „importat“ cu buna stiinta pentru a i se preda bazele teoriei muzicale a muzicii culte din lumea temporalistilor. Este mereu însotit de un muzician local care cunoaste traditia muzicala europeana (Jean-Philippe) si, pentru o vreme, initiat de un batrân psiholog (Herr Sch... etc.) în resorturile cognitive ale teoriei muzicale temporaliste. Cei doi îl roaga pe Pogoriloffsky sa memoreze cât mai bine ceea ce i se preda si, la întoarcere, sa transcrie tot ce va putea tine minte. Pentru ca muzica temporalista în ansamblul ei sa îi devina familiara, Pogoriloffsky este purtat vreme de doi ani prin nenumarate scoli de muzica, conservatoare, biblioteci, sali de auditie si de concert sau lasat sa asiste la conferinte pe teme muzicale. Prin urmare, „Muzica temporalistilor“ este descrierea unei calatorii într-o civilizatie paralela, populata de oameni ca noi, care însa au cultivat arta muzicii ca „arta a timpului“ si nu ca „arta a sunetelor“. Pogoriloffsky face o prezentare cât se poate de onesta a lucrurilor învatate, vazute si traite acolo, încercând sa nu-si dezamageasca mentorii. Din acest motiv, el se rezuma la descrierea teoriei, pedagogiei si practicii muzicale temporaliste, lasând nepovestite lucrurile care tin de ineditul lumii în care i-a fost dat sa traiasca vreme de doi ani.

André Pogoriloffsky este pseudonimul folosit de Andrei Pogorilowski pentru cartea sa „Muzica temporalistilor“. A.P. s-a nascut în Bucuresti, în februarie 1968. · Începând cu anul 1982, a studiat pianul si disciplinele muzicale, cu ajutorul mai multor profesori particulari. · În 1989 A.P. a început sa auda o muzica stranie dar frumoasa despre care si-a dat seama ca nu o poate nota. Câteva fragmente au fost prezentate la pian unor prieteni muzicieni care au confirmat faptul ca tesatura temporala a muzicii respective nu putea fi transcrisa cu ajutorul semiografiei clasice. · De atunci si pâna în 1994 A.P. a încercat sa formuleze o teorie si o notatie pentru acea muzica, primul rezultat fiind cartea „Energii ale timpului muzical – Studii esentiale de functionalism pulsatoric“. · La sfârsitul anilor 1990, A.P. a descoperit muzicologia cognitiva si a început sa combine propriile descoperiri cu contributiile din acest domeniu interdisciplinar. Dupa câteva abordari abandonate, rezultatul este aceasta carte, „Muzica temporalistilor“. · A.P. traieste în Bucuresti împreuna cu sotia, Simona si cu fiica, Ina.